Magnus Carlsen, povestea unui copil genial.

    O Minte Stralucita!

Primul an de predat

               "Primul an" este un documentar ce urmareste atat urcusurile dar si coborasurile cu care se confrunta noua profesoare Jennifer McNickle in primiul sau an ca si cadru didactic. Acest documentar ofera o perspectiva a mai multor factori ce afecteaza atat viata profesionala cat si viata personala a unei persoane care patrunde in domeniul educatiei.

Totul este să îți dorești

http://www.ted.com/speakers/kakenya_ntaiya .

       Aceasta este povestea minunată a Kakenya-ei Ntaiya, născută in Enoosaen, Kenya. O femeie puternică ce a recunoscut valoarea educației și s-a luptat cu valorile semenilor ei, schimbând atât destinul său cât și al următoarelor generații de fete din Enoosaen.

Educatia integrata pt 2

 Modelele Educatiei Integrate

Formele integrarii copiilor cu CES existente in scoala romaneasca se bazeaza pe urmatoarele modele:

a.Modelul cooperarii scolii obisnuite cu scoala speciala - in acest caz, scoala obisnuita coordoneaza procesul integrarii si stabileste un parteneriat activ intre cadrele didactice din cele doua scoli care vor experimenta si sustine un nou mod de desfasurare a activitatilor didactice, pregatind impreuna continutul activitatilor scolare, adaptand materialele si mijloacele de invatare folosite in timpul orelor si oferind un cadru confortabil tuturor elevilor din clasa

- exista alternativa infiintarii unor centre de zi sau centre de recuperare pentru copiii deficienti (prin reorganizarea scolilor speciale actuale) care sa includa un numar mic de copii si in care programul de activitate sa fie destinat activitatilor recuperatorii, compensatorii si de consolidare a cunostintelor primite la scoala, iar regimul de viata sa fie unul cat mai aproape de normalitate.

b. Modelul bazat pe organizarea unei clase speciale in scoala obisnuita - acest model presupune integrarea copiilor deficienti in scoli de masa unde sa intre in relatie cu elevii normali, facilitandu-se, cu sprijinul cadrelor didactice si specialistilor din scoala, o mai buna intercunoastere si relationare intre cele doua categorii de copii.

- modelul este criticat de unii specialisti care nu considera o integrare reala constituirea unei clase speciale intr-o scoala obisnuita, practica demonstrand dificultatea aplicarii unui program de integrare dupa acest model; discrepanta dintre clasele obisnuite si clasa speciala se accentueaza, timpul efectiv in care elevii normali si cei cu cerinte speciale relationeaza direct este destul de redus (in cele mai multe cazuri acest timp se reduce la durata pauzelor dintre activitatile scolare), iar in conditiile unui colectiv scolar de acest tip se constituie cu usurinta grupuri de elevi intre care apar conflicte sau atitudini ce pot accentua discriminarea fata de elevii deficienti din clasa speciala (adica efectul opus  integrarii).                

                                                           

c. Modelul bazat pe amenajarea in scoala obisnuita a unui spatiu sau a unei sali de instruire si resurse pentru copiii deficienti, integrati individual in clase obisnuite din scoala respectiva - in acest caz, profesorul care se ocupa cu elevii deficienti este si profesorul de sprijin care desfasoara activitati cu acesti copii, atat in spatiul special amenajat in scoala, cat si la orele de clasa, atunci cand conditiile solicita/permit acest lucru, colaborand direct cu educatorii din clasele unde sunt integrati copiii.

d. Modelul itinerant- acest model favorizeaza integrarea intr-o scoala de masa a unui numar mic de copii cu cerinte speciale, domiciliati la mica distanta de scoala (se evita astfel dezavantajul deplasarilor pe distante mari ale copilului) si sprijiniti de un profesor itinerant (specializat in munca la domiciliul copiilor cu un anumit tip de deficienta); ei pot astfel participa la activitatile scolii respective.

e.Modelul comun - este relativ asemanator cu modelul precedent, cu deosebirea ca in acest caz profesorul itinerant este responsabil de toti copiii cu deficiente dintr-un anumit areal si ofera servicii de sprijinire a copilului si familiei, ajuta parintii la alcatuirea programelor de invatare, urmareste evolutia scolara a copilului, colaboreaza cu profesorii scolii obisnuite in care este integrat copilul si intervine atunci cand apar probleme de invatare sau de adaptare a copiilor la anumite cerinte scolare.

EDUCATIA ELEVILOR CU NEVOI SPECIALE PT. 1

Educatia speciala are in vedere un anumit tip de educatie adaptata si destinata copiilor care nu reusesc sa atinga in cadrul invatamantului  obisnuit nivele educative si sociale corespunzatoare varstei.

Acesti copii sunt copii cu cerinte/nevoi educative speciale

            Cerinte/nevoi educative speciale – CES- cerintele in plan educativ ale unor categorii de persoane, ca urmare a unor disfunctii sau deficiente de natura intelectuala, senzoriala, psihomotrice, fiziologica sau ca urmare a unor conditii psihoafective, socioeconomice sau de alta natura.

Educatia integrata - presupune ca relatiile dintre indivizi sa se bazaze pe o recunoastere a integritatii lor, a valorilor si drepturilor comune pe care le poseda.

                                                              - are drept obiective, urmatoarele:

- a educa acei copii cu cerinte speciale in scoli obisnuite alaturi de ceilalti copii normali;

- a asigura servicii de specialitate (recuperare, terapie educationala, consiliere scolara, asistenta medicala si sociala) in scoala respectiva;

- a acorda sprijin personalului didactic a1 managerilor scolii in procesul de proiectare si aplicare a programelor de integrare ;

- a permite accesul efectiv al copiilor cu cerinte speciale la programul si resursele scolii obisnuite (sali de clasa, cabinete, laboratoare, biblioteca, terenuri de sport etc.);

- a incuraja rel. de prietenie si comunicarea intre toti copii din clasa/scoala;

- a educa si ajuta toti copiii pentru intelegerea si acceptarea dif dintre ei;

- a tine cont de probl si opiniile parintilor, incurajandu-i sa se implice in viata scolii;

- a asigura programe de sprijin individalizate pentru copiii cu cerinte speciale;

- a accepta schimbari radicale in organizarea si dezvoltarea activitatilor instructiv-educative din scoala.

 

Educatia Informala

     

       Educatia informala cuprinde ansamblul influentelor cu efecte pedagogice exercitate în mod spontan si continuu asupra personalitatii umane. Aceste influente care se rasfrâng asupra individului în practica de toate zilele, la nivelul familiei, localitatii, grupurilor sociale, comunitatii si al mass-mediei, actioneaza neintentionat si adeseori sunt infuzate inconstient în gândirea si comportamentele indivizilor. Consideram ca educatia corespunzatoare din familii reprezinta baza dezvoltarii ulterioare a fiecarui individ. Climatul familial adecvat, modelele de comportament ale parintilor, regimul vietii în familie în general sunt determinante pentru copilul în formare.

            Functiile educatiei deriva din implicatiile psihosociale ale activitatii de formare si dezvoltare a personalitatii umane si din finalitatile pedagogice stabilite la nivelul macrosistemului educational, într-o anumita perioada de dezvoltare a societatii.

            Functia centrala a educatiei este aceea de formare si dezvoltare permanenta a personalitatii individului cu scopul integrarii sociale optime. Realizarea acestei functii centrale a educatiei implica promovarea functiilor principale, care asigura integrarea individului în domeniile esentiale ale vietii sociale.

            Ioan Nicola mentioneaza urmatoarele functii ale educatiei²: functia de selectare si de transmitere a valorilor de la societate la individ; functia de dezvoltare constienta a potentialului biopsihic al omului; functia de pregatire a omului pentru integrarea activa în viata sociala.

            Analiza functiilor educatiei scoate în evidenta complexitatea si importanta acesteia. Într-o societate democratica, educatia trebuie sa fie în centrul vietii sociale, deoarece educatia reprezinta un factor de progres si echilibru socio - cultural.

Importanța relației Profesor - Elev

Profesorul, un sprijin de încredere

Dacă pe părinţi şi-i doresc cei mai buni prieteni, pe profesori, elevii îi vor un sprijin permanent, să-i ajute la greu şi să nu-i certe. "Din clasele mici, am privit-o pe doamna dirigintă ca pe "mama de la şcoală"; era toată ziua cu noi, ne asculta, ne îndruma; a rămas pentru mine modelul de profesor neegalat sau neatins până astăzi, din păcate", şi-a amintit Ioana, elevă în clasa a IX-a. Ea crede că a fi profesor este mai mult decât o meserie şi ai nevoie de un dar special pentru a fi un dascăl bun, care să lase imprimat ceva de folos în mintea şi sufletul copiilor. "Nu este simplu să reuşeşti să fii pe placul elevilor, mai ales că în ziua de astăzi elevii sunt altfel, au mai multe pretenţii, unele exagerate, şi profesorul nu prea mai are mijloace de constrângere atunci când elevul are un comportament neadecvat în clasă. Şi dacă se ajunge la ameninţări şi la note rele, nu este bine tocmai pentru că toate acestea nu rezolvă ceva; poate doar orgolii şi ambiţii mai mari. Personal, cred că un profesor bun este acela care reuşeşte să ne înveţe jucându-se, adică totul să fie prin joc, exerciţii care să ne antreneze într-o competiţie cu noi înşine", susţine Cristina, care se pregăteşte intens pentru examenele de evaluare la sfârşit de clasa a VIII-a.



 Profesorii influențează imaginea de sine și stimă de sine a copilului. Prima dată, învățătorul, apoi profesorii au un rol important în formarea imaginii de sine și a stimei de sine a copilului; mai exact, pot încuraja copilul și îi pot crea o imagine de sine pozitivă și o stimă de sine puternică sau pot critica des copilul, formându-i o imagine de sine negativă și afectându-i serios stima de sine. În special copilul sensibil sau care pornește cu o imagine de sine negativă este influențat major de opiniile și atitudinea profesorilor față de el. Din păcate, este comun ca un învățător sau profesor să își formeze o anumită imagine despre elevii săi, etichetându-i (uneori, injust, pe baza unor note sau a unor comportamente singulare) ca fiind elevi buni, elevi proști, elevi mediocri, elevi obraznici, elevi cuminți etc.. Apoi, profesorii se vor purta conform acelei etichete cu elevii lor, încurajându-i și stimulându-i pe cei considerați buni, ignorându-i des pe cei medicori, care nu ies în evidența și criticându-i și pedepsindu-i mai des pe cei considerați răi sau proști! Iar modul în care se comportă și vorbește un profesor cu el afectează mult imaginea și stima de sine a copilului. Mai departe, o stimă de sine scăzută cauzează reale probleme copilului, atât în activitatea școlară (el nu se crede suficient de bun, pentru că ceilalți nu îl cred suficient de bun), cât și în viitor. Un individ cu o stimă de sine scăzută nu are o viață satisfăcătoare.

 Profesorii influențează performanțele școlare ale copilului nu numai prin modul de predare, explicare și evaluare (care și el contează foarte mult, un stil de predare rigid și închis putând duce la lipsă de interes și la dificultăți de învățare). Însă ceea ce este extrem de interesant este o descoperire a psihologilor care ne arată că așteptările profesorilor de la elevii lor influențează direct performanțele școlare ale acestora. Mai clar, dacă un profesor își face așteptări pozitive de la un elev pe care el îl consideră bun și cu potențial, acel elev este încurajat să încerce, să își dea străduința, să se ridice la
 
 Profesorii sunt modele de comportament pentru copil. Nu rar se întâmplă ca un copil, în special la vârste mai mici, să imite figurile de autorite,€“ profesorii fiind printre primele. Copilul poate adopta mimici, gesturi, expresii și chiar modul general de a comunica al unui profesor, admirând această persoană și dorindu-și să fie asemeni ei. Stilul unui profesor constituie un model a€“ fie că este vorba de un stil autoritar, unul empatic, unul agresiv
nivelul așteptărilor profesorului; și mai important, când profesorul consideră că un elev este bun și are potențial, se va purta mai atent cu acel elev, dându-i mai multe explicații, punându-i mai multe întrebări, încurajându-l și oferindu-i sfaturi, iertându-i micile scăpări (și fiind mai deschis€“ față de elevii considerați buni, profesorii se comportă mai amical, aprobând, făcând contact ochi-în-ochi, zâmbind). Invers, atunci când un profesor are așteptări negative de la un elev pe care l-a etichetat ca fiind  „prost”, „obraznic” , „cu probleme”, „dificil”, acel elev nu va fi în nici un fel stimulat să aibă performanțe școlare, va fi chiar blocat de critici și de lipsă de încredere în sine.